De ani de zile vorbim despre agricultura vasluiană aproape exclusiv în tone și hectare. Cât grâu s-a făcut. Cât porumb. Câtă floarea-soarelui. Câte hectare au fost însămânțate și cât a compromis seceta.
Sunt date importante. Dar ele spun numai prima jumătate a poveștii.
Un județ nu devine bogat pentru că produce multă materie primă. Devine mai puternic atunci când materia primă este depozitată, procesată, ambalată, transportată și vândută astfel încât o parte cât mai mare din valoare să rămână în economia locală.
Vasluiul are aproximativ 401.000 de hectare de teren agricol, dintre care aproape 293.000 de hectare sunt teren arabil. Sunt cifre impresionante. Numai că hectarul, luat singur, nu plătește salarii și nu dezvoltă o comunitate. Valoarea creată în jurul acelui hectar o face.
Problema nu este numai cât producem, ci ce facem după recoltare
Să luăm cel mai simplu exemplu.
Grâul pleacă din fermă cu un anumit preț. După ce este transformat în făină, apoi în pâine, produse de panificație sau alte produse alimentare, aceeași materie primă generează o valoare mult mai mare.
La fel se întâmplă cu laptele. Una este să vinzi laptele brut și alta este să vinzi brânză, iaurt, unt sau produse ambalate sub un brand local.
Una este să vinzi animale vii. Alta este să ai abatorizare, procesare, ambalare și distribuție.
Una este să vinzi strugurii. Alta este să vinzi vinul.
Diferența dintre aceste două lumi înseamnă locuri de muncă, investiții, taxe, transport, servicii și profit care rămâne în județ.
Un camion cu cereale care pleacă din Vaslui transportă nu doar marfă. Uneori transportă și o parte din valoarea pe care județul ar fi putut să o păstreze aici.
Nu înseamnă că fiecare fermier trebuie să-și construiască o fabrică și nici că toată producția județului trebuie procesată local. Ar fi nerealist.
Dar între situația în care procesăm totul și cea în care trimitem aproape totul ca materie primă există un spațiu enorm în care economia vasluiană poate crește.
Fermierul care trebuie să vândă imediat este fermierul cu cea mai slabă putere de negociere
Una dintre problemele agriculturii nu se vede pe câmp. Se vede după recoltare.
Dacă fermierul nu are unde să depoziteze producția, nu are capacitate de uscare, nu are frig, nu are contracte stabile și are rate sau cheltuieli care trebuie plătite imediat, atunci este obligat să vândă când îi dictează momentul.
Iar momentul de după recoltare este, de multe ori, tocmai perioada în care piața este plină de marfă.
Asta înseamnă putere redusă de negociere.
De aceea, un siloz, un depozit frigorific, un centru de colectare sau o linie de procesare pot fi, pentru o comunitate agricolă, la fel de importante ca un tractor performant.
Utilajul ajută fermierul să producă. Infrastructura economică îl ajută să nu fie obligat să vândă prost.
Seceta ne arată în fiecare an aceeași vulnerabilitate
Există însă o problemă pe care agricultura vasluiană nu o poate rezolva doar prin procesare: apa.
Județul Vaslui rămâne extrem de expus perioadelor de secetă. În ultimii ani, fermierii au trecut repetat de la speranța unei recolte bune la calcule despre cât din cultură mai poate fi salvat.
Datele privind irigațiile arătau pentru anul 2024 o suprafață contractată de aproximativ 14.300 de hectare, în principal în amenajările Albița-Fălciu și Mânjești.
Raportată la suprafața agricolă a județului, diferența este evidentă.
Desigur, nu orice teren poate fi irigat. Nu orice cultură justifică aceeași investiție. Nu există o conductă magică pe care să o tragi peste tot județul.
Dar un lucru este clar: o agricultură care depinde aproape complet de ploaia dintr-un anumit an rămâne o economie vulnerabilă.
Iar schimbările climatice nu ne mai permit luxul de a trata seceta ca pe o excepție.
Agricultura modernă nu mai înseamnă doar tractor și combină
Agricultura s-a schimbat enorm, dar imaginea publică despre ea a rămas uneori blocată în trecut.
Ferma modernă înseamnă astăzi tehnologie, date, GPS, senzori, analize de sol, management financiar, energie, logistică, mecanică, automatizare și marketing.
Un agricultor performant nu mai este doar omul care știe când să intre cu tractorul pe câmp. Este, tot mai mult, managerul unei întreprinderi extrem de complicate.
De aici apare și o oportunitate importantă pentru Vaslui.
În loc să vorbim despre agricultură ca despre domeniul în care rămân doar cei care „nu au plecat la oraș”, am putea să o transformăm într-un domeniu capabil să atragă tineri specializați.
Tehnicieni. Mecanici. Ingineri. Specialiști în automatizare. Oameni care lucrează cu drone agricole. Economiști. Specialiști în vânzări. Veterinari. Tehnologi alimentari. Specialiști în energie.
Agricultura poate crea profesii bine plătite în jurul ei, dacă nu o reducem la munca din câmp.
De ce asocierea continuă să ne sperie
Mai există un subiect dificil: cooperativele.
În România, cuvântul încă provoacă suspiciune. Motivele istorice sunt ușor de înțeles. Colectivizarea comunistă a lăsat în mediul rural o neîncredere profundă față de orice formă de asociere.
Numai că o cooperativă modernă nu înseamnă că cineva îți ia pământul.
Înseamnă că mai mulți producători pot cumpăra împreună, pot depozita împreună, pot procesa împreună și, mai ales, pot negocia împreună.
Un fermier cu 30 sau 50 de hectare poate fi aproape lipsit de putere în fața unui cumpărător mare. Douăzeci de fermieri care vin cu o cantitate mare, standardizată și depozitată au o cu totul altă poziție.
Un fermier mic nu își poate construi singur un siloz, un abator, un centru de colectare sau o linie de procesare.
Mai mulți fermieri pot.
Problema nu este să-i obligi să se asocieze. Problema este să construiești un sistem în care asocierea voluntară să fie mai profitabilă decât izolarea.
Vasluiul trebuie să vândă mai mult decât grâu, porumb și floarea-soarelui
Poate cea mai importantă schimbare trebuie să fie una de mentalitate.
Vasluiul nu ar trebui să-și măsoare agricultura doar în hectare și tone.
Ar trebui să ne întrebăm câte produse finite pleacă din județ. Câte branduri locale găsim pe rafturi. Câte unități de procesare avem. Câte locuri de muncă sunt create după poarta fermei. Cât din profitul produs de pământul vasluian se întoarce în economia Vasluiului.
Un județ agricol puternic nu este doar județul în care vezi lanuri până la orizont.
Este județul în care, în spatele acelor lanuri, există depozite, fabrici mici și mijlocii, centre logistice, servicii, laboratoare, cooperative, distribuitori și oameni bine plătiți.
Pământul este o resursă. Prosperitatea este ceea ce reușești să construiești în jurul lui.
Nu avem nevoie doar de un an agricol bun
În fiecare toamnă facem bilanțul: a fost an bun sau an prost.
Dar poate că obiectivul unui județ agricol nu ar trebui să fie acela de a spera la un an bun.
Un sistem agricol puternic este acela care rezistă și într-un an prost.
Are acces la apă acolo unde este posibil. Are asigurări. Are depozitare. Are contracte. Are finanțare. Are posibilitatea să amâne vânzarea. Are mai multe piețe. Are procesare.
Într-o asemenea economie, vremea rămâne importantă, dar nu mai decide singură dacă un fermier supraviețuiește sau nu.
Vasluiul are pământ. Are fermieri care au investit enorm. Are tradiție agricolă și are încă spațiu pentru dezvoltare.
Ceea ce trebuie construit în următorii ani este partea dintre câmp și raft.
Pentru că viitorul agriculturii vasluiene nu este să producem cât mai mult și să trimitem totul mai departe. Este să păstrăm aici cât mai mult din valoarea pe care acest pământ o produce.
