În ultimele zile, o parte din presa locală a încercat să lase impresia că vizita lui Călin Georgescu în județul Vaslui a fost un eșec, că oamenii l-au huiduit, că Biserica i-a închis ușa, că o fabrică nu a vrut să îl primească și că, în final, acesta ar fi plecat aproape alungat din județ.
Numai că cine a fost acolo a văzut cu totul altceva.
La Codăești au venit foarte mulți oameni. Nu zeci. Nu o mână de simpatizanți. Vorbim de peste o mie de persoane chiar și după estimările unor publicații care nu pot fi bănuite că îi sunt favorabile lui Călin Georgescu. Din informațiile adunate de noi, numărul celor care au trecut prin zonă pe parcursul dimineții a fost chiar mai mare.
Au fost oameni din Vaslui, din Iași, din Bârlad, din alte localități și din alte județe. Mulți au venit cu mașinile personale, alții s-au organizat între ei. Am identificat și un microbuz din zona Bârlad și grupuri de mașini venite din județul Iași. Nu am găsit însă nimic care să arate că acești oameni au fost aduși acolo de vreo structură de partid, așa cum s-a încercat să se sugereze.
Oamenii pur și simplu au venit.
Și poate tocmai asta deranjează cel mai mult.
Pentru că, după o asemenea mobilizare, în loc să se vorbească despre numărul celor prezenți, o parte din presă a preferat să caute alte imagini.
Un om care huiduie și o mulțime care dispare din poveste
La Podul Înalt, spre exemplu, a existat un om care a huiduit. Atât.
Din mărturiile celor prezenți, acesta se afla la marginea grupului și era cunoscut în sat pentru astfel de ieșiri. Evident că tocmai acel moment a fost filmat și tocmai acea imagine a ajuns rapid în presă.
În jur erau zeci și zeci de oameni.
Dar titlul a fost, în diferite forme, „Georgescu, huiduit la Vaslui”.
Tehnic, poți spune că nu este o minciună. Un om chiar a huiduit. Numai că, dacă iei un singur om dintr-un grup mare și îl transformi în imaginea întregii vizite, atunci nu mai vorbim despre informarea completă a publicului.
Vorbim despre alegerea acelui cadru care te ajută să construiești povestea pe care o dorești.
O cameră poate filma mulțimea. Dar se poate întoarce câțiva metri și poate filma un singur om care strigă. Iar pentru cine vede doar titlul și acel cadru, impresia creată este cu totul alta.
Marcomovas. A fost sau nu o vizită stabilită anterior?
La fel de simplu a fost prezentată și situația Marcomovas.
Presa a transmis că fabrica nu l-a dorit pe Călin Georgescu și că acesta ar fi fost trecut în program fără acordul conducerii societății.
Numai că există și o altă versiune, venită de la o persoană care spune că a fost implicată direct în organizarea vizitei.
Potrivit acesteia, întâlnirea de la Marcomovas fusese discutată încă din data de 25 august, iar conducerea firmei ar fi fost inițial de acord cu vizita. Se discutase chiar despre pregătirea unui mic cadou specific activității societății.
Pe 4 septembrie, cu numai o zi înaintea vizitei, organizatorii ar fi fost anunțați că întâlnirea nu mai poate avea loc.
Călin Georgescu ar fi fost informat și ar fi eliminat imediat acest punct din program.
De ce s-a schimbat poziția?
Aici apar întrebările pe care presa ar fi trebuit să le pună înainte de a trage concluzii.
Surse cu care am discutat susțin că au existat presiuni asupra conducerii societății și că inclusiv persoane din zona media ar fi contactat reprezentanți ai firmei înainte de apariția poziției publice.
Nu prezentăm această informație drept un fapt definitiv demonstrat. Ar fi incorect să facem exact ceea ce reproșăm altora.
Dar aceste mărturii există și ridică o întrebare foarte simplă:
A existat sau nu un acord inițial pentru vizita lui Călin Georgescu la Marcomovas?
Dacă răspunsul este da, atunci întrebarea următoare vine firesc: ce s-a întâmplat între 25 august și 4 septembrie?
Asta ar fi trebuit verificat.
În schimb, publicului i s-a oferit varianta mult mai simplă: „Georgescu a fost refuzat”.
Biserica din Lipovăț nu i-a interzis accesul
Poate și mai mult a fost răstălmăcită situația de la Lipovăț.
În unele articole s-a creat impresia că Biserica i-ar fi închis ușa lui Călin Georgescu.
În realitate, reprezentanții Bisericii au precizat că acesta putea intra în lăcașul de cult, putea participa la slujbă și se putea ruga ca orice alt credincios.
Ceea ce nu era permis era folosirea bisericii sau a curții bisericii pentru activități politice.
Este o diferență importantă.
Una este să interzici propaganda politică într-un lăcaș de cult.
Alta este să spui că unui om i-a fost interzis să intre în biserică.
Mai mult, potrivit unei persoane implicate în organizarea deplasării, oprirea de la Lipovăț fusese scoasă din program încă din data de 3 septembrie.
Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, cititorul putea rămâne cu impresia că Georgescu a ajuns în Vaslui și a găsit ușa Bisericii închisă.
Lucrurile nu au stat așa.
De la informație la campanie de imagine
În paralel cu articolele din presa locală, pe rețelele sociale a început un adevărat val de postări.
Pagini care în mod normal nu au aproape nicio legătură cu politica au început să publice brusc despre Călin Georgescu.
Aceleași întrebări au reapărut aproape simultan: cine îi plătește bodyguarzii, cine îi plătește deplasările, cine aduce oamenii, de unde are bani și cine îl finanțează.
Orice întrebare poate fi legitimă dacă există o investigație în spatele ei.
Dar când întrebarea este folosită numai pentru a lăsa o suspiciune în aer, iar apoi aceeași suspiciune este repetată de zeci de pagini și conturi, lucrurile arată diferit.
După suficiente repetări, oamenii nu mai întreabă dacă informația a fost demonstrată. Ajung să creadă că „se știe”.
Este una dintre cele mai vechi tehnici de propagandă: repetarea continuă a aceleiași idei până când aceasta începe să fie percepută drept adevăr.
Ce s-a văzut, de fapt, la Codăești
Și aici ajungem la imaginea care a fost mult mai puțin convenabilă pentru această poveste.
La Codăești au venit foarte mulți oameni.
Peste o mie sunt confirmați chiar de publicații care au avut o atitudine critică față de Călin Georgescu. Sursele noastre și oamenii aflați în teren vorbesc despre un număr mai mare de persoane care au trecut prin zonă în acea dimineață.
Au fost sute de autoturisme. Au fost oameni veniți din mai multe localități și din alte județe. Au fost oameni care au stat la rând pentru o fotografie, pentru o strângere de mână sau pur și simplu pentru a-l vedea.
Aceasta este și ea realitatea zilei de la Vaslui.
Dar după câteva ore, mult mai interesant pentru anumite titluri devenise omul care huiduia.
Nu mulțimea.
Nu oamenii veniți de bunăvoie.
Nu dimensiunea evenimentului.
Un om.
Și atunci este normal să ne întrebăm de ce.
Poate că popularitatea lui Călin Georgescu deranjează mai mult decât se recunoaște
Poți să fii de acord sau nu cu Călin Georgescu.
Poți să îi critici declarațiile, ideile sau proiectul politic.
Dar este din ce în ce mai greu să negi că există în societate o stare de nemulțumire profundă și că el reușește să adune în jurul său oameni care nu mai au încredere în partidele și figurile politice tradiționale.
Poate că exact asta sperie.
Nu neapărat omul Călin Georgescu, ci ceea ce se vede în jurul lui.
Oameni care nu mai vor aceleași figuri, aceleași explicații și aceeași clasă politică.
Există un puls în societate care cere schimbare. Se simte în discuțiile oamenilor, pe stradă, în mediul online și la astfel de întâlniri.
Iar când apare sentimentul că vechile elite își pierd controlul asupra unei părți a societății, reacțiile devin inevitabil mai dure.
De aceea credem că fiecare cititor ar trebui să facă un lucru foarte simplu.
Să nu se oprească la titlu.
Să caute imaginile întregi.
Să vadă câți oameni au fost acolo.
Să compare declarațiile.
Să vadă ce s-a spus înainte și ce s-a scris după.
Și abia apoi să tragă concluzia.
Pentru că o cameră poate filma o mulțime de oameni.
Dar aceeași cameră poate fi întoarsă puțin și poate filma un singur om care huiduie.
Iar uneori, exact de acolo începe povestea pe care cineva vrea să o vezi.
```
